Cuvinte moi...


Din zorii unei zile
Am zburat spre fericire
Dar zburam incet
Eram chiar discret.

Am avut un gand subit
Simteam ca sunt iubit,
M-am apropiat usor
Lasand o urma de dor
Afara in umbra unui foisor.

Iubita mea,cu daruri sfinte,
Inca te mai rog fierbinte
Sa ma iubesti asa...Cuminte
Si sa ma lasi fara cuvinte
Atunci cand te ating.
Sa nu ma lasi sa ma sting
Ca o stea ce moare
Si nu purcede spre soare,
Ea se stinge-ncet
Ca un simplu pamflet
Ti-l amintesti o zi
Iar apoi nu-l mai stii.

Eu te iubesc pe tine
Mai mult decat pe mine.
Iubirea mea, cate daruri minunate
Si cate clipe neuitate
S-au scris intre noi.
Toate-s doar un roi
De cuvinte moi
Ce nu le vom uita!


(Sau scrisa de alta mana:

      Cuvinte moi



Din zorii sufletului,
Cobori un plin soare
Fara mine,fara dor.

Iubirea,sfanta cu suflet impartit-
Prinde-ma-n lumina ta si-ncremmeneste!
Sau lacrimile o sa te picure cu pete,
Trupu-mi o tremure Nimicul.

Sa nu te stingi,ca urlu !

Mai mult cuvant aici,iubire!
Cu buzele arse,rod pete din tine
Pana cand iti simt inima in mana-
E moale precum cuvintele tale
O adulmec,dar strain ce sunt!
Ii curge lumina-n mine
O data sa-mi dea viata,
O data sa-si spuna iubirea.

Iubirea mea se rupe in cuvinte moi
Eu le adun.             )

Despre tine...

Orologiul noptii suna iar...
Dar nu se aude in zadar
El ma trezeste iar la realitate
Aratandu-mi farama ei de puritate
Somnul ma cuprinde...
Dorul iar se aprinde

Noi ne trezim,,,
Si devenim
Un singur corp ciudat
Dar atat de apropiat
Si vom dainuii peste veac
Fara sa avem vreun leac.

Libertate-i doar un vis...

Sunt prins in zavoare...
Aici uitat de Soare
Iar a mea libertate
Se aude doar in soapte...

Dar timpul indelungat
Iar i-a tulburat
Si i-a rasculat
Apoi i-a intrebat:
Cum un muritor...
Poatea sa fie zburator?
Cum poate sa traiasca ?
In lumea asta sihastra...
Fara lumina cereasca?

Raspuns-i nemuritor
Dar atat de schimbator
Noi simtim pentru a traii
Si traim pentru a murii ...

Vis de toamna

Cade-o frunza ,doua ,trei...
Si raman fara idei
Trece ziua-n umbra
Veselia chiar e sumbra
Miile de fluturi
Ce poarta a lor scuturi
Se feresc ei de lumina
Asteptand sa vina
Fata ta senina
Si privesc nedumerit
De ce sunt iar uimit?
Sunt uimit eu chiar de chip
Ce ma face sa iti zic
Sa nu te schimbi inger cazut
Dar sa scapi de acel scut
Ce ne tine la distanta
Ramanand doar cu speranta

Orbul si iubirea...

Sunt un orb nebun
Ce a trecut singur pe drum
Si-a pierdut a sa vedere
Ramanand doar cu o parere

Am ramas cu tine-n gand
Poate a fost prea curand
Ramanand fara o simtire
Am trecut pe langa tine in nestire

Nepasator trecut-am prin lume
Fara a rosti cateva glume
Trecut-am printr-un abis
Ramanand doar cu acel vis...

Nemuritorul

Moartea ma va feri
Ea nu ma va iubi
Ma va alunga departe
Printre umbrele desarte
Fara sa ma poarte
Fara sa ma strige in noapte
Voi fii un nemuritor
Un simplu visator
Chiar de un veac as mai avea
Eu tot nu voi incerca
Sa scap nicicum de ea ...

REVERIE

Oare cand mi-am revenit
Chiar te-am regasit ?
Astept sa revad zambetul
Care mi-a luat sufletul
Astept acea clipa de la inceput
Cand te-am cunoscut
Sa reunesc tot ce a fost
Intr-un cuvant anost...

Astept sa radem impreuna
Si sa trecem prin furtuna
Iar acei ani care i-am pierdut
De cand te-am cunoscut
Ii vreu inapoi
Sa-i folosim amandoi
Asa cum ar fii trebuit
Fara sa-i fii irosit.