Am vazut candva un om trecand
Unul mic,plapand
Imi parea atat de trist
Poate eram doar pesimist
Dar am aflat apoi
Ca el vrea ceva inapoi
Acel ceva era un cineva
Care-i dadea fiori
Dimineata-n zori
Cand prindea culori
Din frumoasele ei flori
Dar era atat de bland
Cu chipul sau plapand
Ce-si purta nefericirea ca un cantec surazand
A trecut incetisor
Fara zgomot de picior
A plecat incet spre-o lume noua
Avand cu el doar picaturi de roua
Ce-i cadeau usor pe fata
Regretand a sa viata
Poate era chiar un zeu
Pe care dorul l-a distrus mereu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu